o istorie probabilă a omenirii

să presupunem că, în semn de protest
pentru condițiile în care trăim
(care, într-un fel sau altul nu ne convin)
omenirea se hotărâște să se sinucidă.
unul cu capul în cuptor, altul spânzurat,
celălalt sărind de pe bloc.
total: șapte miliarde două sute douăzeci și șase
de milioane o sută douăzeci și unu de mii patru sute nouă.
haleeeeei hop! morți toți. și nea mișu electricianul
și angela merkel și gloria gaynor.
un ultim flashmob dedicat umanității.
ce-ar fi după? copacii ar realiza după un timp că pot crește
nu neapărat în sus, pietrele ar păstra și acest secret,
păsările, mirate, ar continua să zboare o vreme,
apoi ar ceda probabil confortului de a merge
și s-ar adapta noilor condiții.
în câteva zeci de generații aripile li s-ar atrofia
încet-incet
n-ar mai ieși din casele nelocuite ale oamenilor.
migrația – fuga asta dintr-un loc în altul, va rămâne
o perioadă din istoria păsărilor asemanatoare
perioadei popoarelor migratoare din istoria oamenilor.
păsările și-ar găsi, în sfârșit, locul.
sufragerii pline de cocori,
holuri doldora de călifari,
dormitoare ticsite de pelicani,
verande în care se lăfăie flamingo
tăifăsuind din ce în ce mai puțin despre oameni
și din ce în ce mai mult despre vreme.

Comentarii

nu mă ischiti ghiavole
da ‘ frumos , parcă prea frumos
încă n-am făcut -o , n-am mai îngânat
din poezele , dar acum …freamătul ăsta
holurile , doldora de călifari
” sufragerii pline de cocori,
holuri doldora de călifari,
dormitoare ticsite de pelicani,
verande în care se lăfăie flamingo
tăifăsuind din ce în ce mai puțin despre oameni
și din ce în ce mai mult despre vreme. ”
nu voi uita prea uşor

Pasarele!? Dar de ce pasarele si de ce nu pisici?

apoi pasarile, plictisite sa discute despre vreme, se sinucid
ciocul in inimi si-l infig
ce-ar fi dupa? reptilele s-ar muta in casa
si sarpele, plictisit si el sa stea singur la masa
ar implora zeii o Eva sa ii creeze
ca apoi cu un mar sa o tenteze
si uite-asa ajungem de unde am plecat
doar ca fara Adam, ci cu Eva si sarpele in pat,
iar merii se vor sinucide si ei in cor,
se smulg din radacini si se spanzura de un nor

Gloria Gaynor-deja moarta. Nu m am putut abtine.

oh da, Iv, suntem in saptamana patimilor, saptamana in care moare omul vechi… eu am inteles
metafora ta ca o renastere a zborului in noul om 🙂 caci… vreme trece, vreme vine …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *