iubirea e un abandon

câteodată, trebuie să uiți de tine
ca să poți da ce vrea celălalt să primească,
nu ce ai tu de dat.
sînt zile în care lași copilul din tine
să se zbenguie singur, în camera lui,
pentru că tu ai de rezolvat cu omul pe care îl iubești
probleme importante, de adulți.
sînt seri în care
te culci fără o bucată din tine
pentru că ai pus-o în mâncare
și dimineți în care te trezești
fără întrebările pe care le-ai lăsat
pe umărul celuilalt, aseară.
sînt momente în care abandonezi
planurile tale de viitor
și mergi să iei niște roz
de la librărie pentru cele noi, ale voastre.

Comentarii

ah cat as vrea sa te contrazic…sa-ti iau vorbele si sa ti le fac zob …sa dau cu poezia ta de pamant, s-o-ngrop pan’ la genunchi in glod…si sa nu-i mai dau voie sa guste din stropul ala de apa vie care de fapt e doar apa chioara de la bucatarie:(…sa rad c-un ras meachin, murdar „iubiri-abandon”…nimic mai banal …ma agat disperata de primul tau cuvant „cateodata”…de fiecare data…niciodata 🙁

poate mergi sa iei niste rosu
de la librarie pentru cele voi, ale noastre.

dar nu vreau să dau ce vrea celălalt să primească,
vreau ca celălalt să găsească
ce îmi lipsește,
să vedem ce spune și cum se lipește
de ceea ce deja am, dar n-am, pentru el.

Foarte foarte foarte frumos si adevarat scris, spus,gindit,simtit……FELICITARI.

Naive Iv,te rog, adauga
un vers in plus,o lamurire,
caci nu s-a inteles prea bine ?
Iti spui tu tie toate astea,
deja le faci sau iti propui?
Sau doar ii sugerezi iubitei
ca vrei mai mult din partea ei?

un abandon in celalalt… o incapatanare de trairi… o plasmuire de vise gemene…

frumos descrisa mai e si convietuirea asta! ar trebui sa se predea la dirigentie, sa invete si viitorii candidati la viata in doi cum sta treaba!…

imi place poemul! iubirea e abandon si regasire in celalalt

Doamne, câte bucăți rupem din noi! … Cât albastru irosim până să descoperim VERDELE!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *