timp pierdut

a fost o vreme când naufragiatul din mine
nu căuta corabia buzelor tale dimineața

erau niște timpuri tulburi
în care puteam sta cu ochii deschiși zile întregi
fără să te văd

doamne, câte nopți
în care nu mă înveleam cu brațele
tale, câte zile fără soarele
din privirea ta la orizont

a fost o vreme când umerii tăi
nu însemnau nimic pentru mine

a fost o vreme când
nu te iubeam.
pentru că nu te întâlnisem.

Comentarii

Odinioara … nici eu… s-acum doar tac si astept un semn real, nu imaginar, doresc in fapt, nu sa visez…

Chiar daca ai ras de mine
Si dorul ti-am patat
Un suflet cresc, la fel ca tine
Caci, gandul ti l-am dat….

Si pentru toate astea, repet…doar Multumesc!

acele vremuri îmi par de neînchipuit
e posibil? voi să nu vă fi iubit?
marea probabil fierbea, clocotea,
şi-a trimis toate valurile să te ducă la ea
buzele ei s-au făcut punte şi luntre
să naufragiezi pe ele cu-a ta frunte
ceaţa a învăluit tot, mai puţin un culoar
ce v-a ghidat spre-al vostru estuar,
gura uriaşă unde în sfârşit v-aţi vărsat
cu limbi de pământ, unul în celălalt.

,,Nu timpul pe care il avem e putin
Cel pe care il pierdem e prea mult…”
Seneca, parca, dar ce conteaza?
Draga Iv, tu nu pierzi timp…
ptr ca masura lui e alta ptr tine
E aceea a fiecarui vers care strabate
Dincolo de toate

dar unde se duc fostele tale iubiri
cand se duc
(daca se duc)?

Soarele pare crud
Sub nouri de petrol
Si-amurguri cenusii.
Cristina, daca-l sti,
Nu stiu ce mai astepti?!
Iarna ce-are sa vina,
Cu friguri si nameti?
Fi Marte pentru el,
Fi echinoctiul Sfant
Croieste-i cu cuvant
Cararea-i pre pamant.

azi doar atat. o intalnire neasteptata intre un om minunat si o fata. multumesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *