aproape zilnic fac o călătorie
către o țară în care-i frig și plouă
acolo, secundele-au culoarea cenușie
și lacrimă-i pe frunză, nu e bob de rouă
urâtă țară, în care secundele trec greu
deși, la ce vânt bate, eu tot sper mereu
să le miște din loc mai rapid
și să le strivească naibii de-un zid
căci zilnic, deși nu-mi vine
trebuie să nu fiu lângă tine