scurt portret robot al unei iubite imperfecte

ochii tăi de pofticioasă chinezoaică
mușcă din mine ca dintr-o brânzoaică;
cu fiece clipire, printre luciri adamantine
iei câte-o gură cu dinții pleoapelor din mine

în timp ce ale tale buze de negresă
își țin cu greu pornirile în lesă
și mă privesc fix, lasciv întredeschise
făcându-mă să cad în cele mai carnale vise

Comentarii

Încă o poezie reuşită ..atât de şoadă, dar so true! Pot oare să trec femininul la masculin? În noivitatea mea…ştiu sigur că da!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *