atenție, începe!
încetați un pic cu forfota pe străzi.
opriți tramvaiele. dați soarele un pic mai
încet. oferiți-le păsărilor un motiv
să cante. luați un loc pe băncuțele de sub mesteceni.
atenție, apar concurenții!
doamne, ce zâmbete largi și frumoase.
de li se vede sufletul. dragi concurenti,
rămâneți vă rog în pozitia asta să vă putem
admira sufletele. așa, nu clipiți, să vi se vadă
și luminițele din ochi. bun, vă mulțumesc.
acum urmează proba în care concurenții
vor răspunde la câteva întrebări:
ce e mai frumos zborul sau dorul?
vântul sau sâmbetele?
floarea de cireș sau curcubeul?
le mulțumim concurenților, acum se pot retrage.
nu înainte de a ne mai arăta încă o dată interioarele
lor frumos mobilate. așa, mulțumiiiim.
puteți da soarele mai tare, porniți tramvaiele
continuați forfota pe străzi.
începe jurizarea.
concurs de frumusețe interioară
Comentarii
ia uite de ce am intarziat eu la bere! nu stiam de ce se oprise tramvaiul…
Definindu-mi interiorul
E ceva poezie..cat bruma pe firul de iarba
La sfarsit de toamna
E si cantec…o balada cantata din tulnic
O stim amandoi din sanul uitatului colnic
In care ne iubeam din priviri…
Mai sunt si culori cenusii,
Dar nu despre ele-as vorbi
Uite! Stropi de luciri albastrui
Si roua
Al norului ,,pic” trecator
Ma ploua
Aaa…un vis de sirena
O iubire eterna..
Ce zici? Ma calific in primele milioane..
De suflete?
…, (auto)ironizez, nu etichetez!?
Nu te supăra iV, când se dau rezultatele…? Sper să nu fiu depunctată din cauze de nerăbdare interioară, dar exteriorizată în probabil contratimp cu juriul! ARU:)!
sint melancolica
dar rad sa nu fiu trista
ca de dor doare pana n suflet
tot ce in minte sade fara sunet…
poezie, bruma, soare
miliarde de culoare
un drum pentru fiecare
un cantec care, chiar nu doare
un unic suflet, undeva…in lumea mare
tot ce lipseste, se pare
oare totul e aranjat asa de „barbos” ?
Poate ca stie ,,el” mai bine
Ce-i dincolo de timp
Ce se cuvine…
Pana atunci eu mangai amintirile
Si suflu praful ce s-ar aseza
Daca niciunul dintre noi n-ar mai veghea
Au trecut ploile cele mari ale verii
ca dragostele adolescente şi repezi
Vin ploile lungi şi domoale
ca dragostele devenite obişnuinţă…
coboară vara către sud, se face toamnă
şi târziu şi niciunde…
Şi tu, cel de ieri, cel de azi, cel de mâine,
pururi departe…
curge, stingându-se,
sufletul meu pe urmele tale
Roz, ruginii, galbele, albe,
crizantemele-n toamnă răsar cu duiumul,
de unde vraja,
de unde culoarea,
de unde emoţia,
de unde parfumul?
Din pământ, se-nţelege, grăbiţi veţi răspunde.
Ştiu şi eu asta prea bine.
Şi totuşi…
de unde?
pe pagina asta si comentariile par a fi multe parte din procesul de creatie!