m-am întrebat și n-am știut. până aseară
când m-a-ntrebat din nou, o domnișoară
c-un aer curios, profund
că n-am putut să nu-i răspund.
Ei bine, lumina e creată de mii de licurici
care fac lumină (spre desoebire de nonlicurici
care produc întuneric, dar asta e altă poveste).
Licuricii ăștia sînt foarte mici și foarte mulți.
Atât de mici că nu-i vedem pe ei, ci doar lumina lor
și atât de mulți că avem impresia că lumina e fluidă,
continuă. De asemenea, ei sînt și foarte sensibili.
Când stingem lumina, lor li se pare atât de nedrept
încât își fac seppuku; cu niște săbiuțe mici, mici
cu care își spintecă infimele lor mățișoare pline
de lumină.
Explicația poate părea fantezistă, dar, răspunde-mi –
percepi adeseori cât e lumina aprinsă un soi
de zgomot imperceptibil chiar și când e liniște?
Zgomot care înceteaza complet, transformându-se
în liniște când stingi lumina? Știi ce zic? Știi.
Ei, bine, sînt licuricii,
milioane și milioane de licurici care foșnesc
din aripile lor minuscule. Apoi mor într-o clipită,
cu săbiuțele în burtă, când stingi lumina.
Observ că te amuză, i-am zis.
Îți mai dau un singur argument,
poate iei lucrurile în serios: acest uriaș mecanism
de licurici, n-are cum să funcționeze întotdeauna
perfect. Mai e câte unul, sau chiar câte o facțiune
de licurici (FLI, cum își spun ei, adica
Facțiunea Licuricilor Insensibili)
care refuză să-și facă seppuku odata cu ceilalți
când se stinge lumina. Este ceea ce noi, oamenii,
obișnuim să numim scurtcircuit.
Nu știu daca am reușit s-o conving,
dar știu că ea, la fel ca tine sau ca el
nu veți mai stinge lumina la fel.
13 comentarii