rugăminte

vine noaptea și iar
al naibii coșar
o să coboare
să curețe hornul
umplându-mi somnul
de funinginea viselor.
hei, coșare, îmi pătezi
viața de noapte
cu frici și cu șoapte
cu stranii livezi
și cu unicorni, cirezi.
umblă cu grija, te rog,
diminețile aștept
pe cineva foarte important
și nu vreau să mă găsească
cu casa sufletului
întoarsa pe dos

Comentarii

E de baut un ceai de tei
pentru ca negrele idei
… sa-si vada si ele de-ale lor!

Viata e-ntotdeauna ca o cutie cu doua sertare,
pe unul sta scris “problema“, iar pe celalat “rezolvare“.
In cazul de fata, ma-ntreb ce-am putea spune ?
poate doar ca printre neglijentii si galagiosii cosari,
prin noapte isi fac loc si zanele bune.
Este nevoie in primul rand sa le chemi.
Ai facut-o ?
Perfect.
Acum lasa fereastra deschisa…
larg, larg deschisa s-o lasi
si-nchide ochii…
Vezi ?
Vezi cum prin puterea si devotamentul lor deplin,
bunele zane pot risipi funinginea intr-un albastru senin,
asemeni cerului din diminetile in care
te trezesti pierdut
in privirea jucausa, sfioasa ori pasionala a iubitei tale ?
Ei, as putea sa te intreb acum,
ce crezi, in seara asta mai sunt cosari pe drum ?

subscriu la „rugaminte”-a ta!
drept pentru care
m’am abonat la o sala de miscare,
in ideea de oxigenare 🙂

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *