citesc pe corpul tău greu încercat
ca într-o carte de război
găsită-n praful unui anticariat
și lacrimile-mi curg șuvoi
te răsfoiesc cu degete nerăbdătoare
ca pe-o revistă de femei
cu foi lucioase, pline de culoare
și-o exaltare fără de temei
adorm c-un deșt în tine, semn de carte
să nu uit mâine unde am rămas
nerăbdător să aflu cum ești mai departe
căci noaptea-i doar un scurt popas
te țin în brațe ca pe-un manual
care mă-nvață alfabetul
iubirii sănătoase, fără de final.
Citesc, încetul cu încetul
3 comentarii