zilele astea lucrez la un proiect
îndrăzneț, momentan imperfect;
montez cu privirea, pe fiecare nor
câte o bucată din spiritul meu călător
(nu știu însă ce-aș putea să fac cu zilele senine
c-ar însemna să stau în casă și nu-mi prea convine)
rog nu deranjați
7 comentarii
Comentarii
… esti adictiv 🙂
în zilele senine, fără nicio idee de nor
realizezi, uimit, că nici măcar nu-ţi mai e dor
Să-ţi spun de ce: norii şi-au montat sufletele în tine
suflete multe, uşoare, proteice, exact ca mine;
problema e că în fiecare nor tu deja ai pus
o parte din tine, la fiecare apus;
aşa că-n zilele senine în suflet ai suflete de nori
pe mine, plus bucăţi din sufletul tău calator
şi deşi afară este cer senin, imaculat
la tine înăuntru se face tare-ntunecat
în suflet de vrei linişte să ai
alungă norii, alungă-mă pe mine, hai!
ba nu, mai bine aici sus tu mai stai
să fim mereu doar noi
să împărţim totul la doi
du-ma sus draga nor spiritual
sus sus sus
lasa-ma deci sa cad
lumea s-a rasturnat
de cand a plecat
pardon, de cand s-a intors
(doar am spus ca totul e pe dos)
că şi noi lucrăm
în final moare de oftică.
Nu vii afara? Te cheama norii, ofteaza, nu auzi cum bate vantul?
Bine, nu deranjez, doar
te iubesc si azi