noi vs noi

ne credem cer, dar sîntem pământ
ne vedem fapte, dar sîntem cuvânt

ne zicem că sîntem plini de iubire
dar ne place doar s-o primim, in neștire

avem în noi o pasăre călătoare
dar o ținem închisă, ca să nu zboare

ne bucură atât de mult un răsărit, un apus
pentru că, de fapt, nu știm a privi mai sus.

Între ceea ce sîntem și ce ne credem a fi
e o diferență cât între noapte și zi

Comentarii

Azi, la ora de metateorie literară
Ne-a spus o destinsă doamna profesoară
Ca data viitoare sa venim cu un eseu
Despre cum ne-am petrecut vacanţa de vară.
Trebuie să conţină anafore şi măcar un panseu.
Acum scotocesc după metafore in zadar.
Mai degrabă aş găsi anafure intr-un sertar.
Îmi vine sa scriu pagini întregi doar despre noi.
Mai ţii minte când ne-am făcut ţigări din foi?
Dar când ne-am iubit în lanul ăla de urzici,
Unde se aventurau doar rânjetele Chesswire de pisici?
Apoi ne-am bătut într-un câmp de petunii şi maci,
Nu vreau să-mi amintesc, iar îmi vin nişte draci!
Într-o sâmbătă am făcut un picnic pe Marte,
Ziua următoare am schimbat finalul dintr-o carte,
Se termina prea frumos, aşa că l-am omorât pe erou
Aruncându-l sub roţile de la metrou.
Luni ne-a prins înotând în Marea Moartă,
Iar marţi eram la Ecuator, mâncam o îngheţată
Şi ne învârteam în cercul imaginar cu raze ireale
Care împarte pământul şi pe noi în două jumătăţi egale.
Miercuri am stat în hamac şi ne-am uitat la norii nimbus,
Joi…am uitat rima, ce crezi că era, poate cumulonimbus?
Vineri ne-am certat pentru că doi şi cu doi nu face şapte
Dar ne vom împăca noi când va fierbe apa la zero grade!
Auzi, mai bine voi preda o foaie goală
Decât acest eseu de…ficţiune literara!

Te crezi cer, dar esti pamant
Te vezi fapta, dar esti cuvant…
….si-ai ,,inchis” pasarea de doua ori

ma hotarasem sa privesc printr-o picatura de apa care sa transforme acel „dar” intr-un soare bland care nu arde ci doar mangaie…ma cam ustura totusi privirea asa ca am adunat sarea, bob cu bob, pentru doua statui- ale tale: cu una vorbesc ziua si cu una visez noaptea…e destul de greu, sa stii, sa faci infuzii cu confuzii.

ma ameteste parfumul tau…o calda moleseala m-a cuprins, inchid ochii, tac restul cuvintelor si adorm in bratele tale 🙂

Intre ceea ce sunt
Si ce ma crezi tu a fi
Exista o prapastie
Pe care incerc sa o astup
Cate putin in fiecare zi

o spun fără mușchi umflați la dușmani și frați/ nu vă mai dați c-ați fi cireașa ce o prezentați. (raku)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *