dacă tot avem relația asta
plină de rutină cu timpul
cred că ar trebui să încercăm
să facem ceva să nu ne plictisim,
ca în orice relație.
mă gândeam că am putea înlocui
secundele cu clipiri,
minutele cu priviri în gol,
și orele cu ocheade.
că tot clipim aproape la fiecare secundă
în fața mirării ca ne poate fi mai rău
privim în golul dintre noi și noi minute întregi
și cam o dată pe oră aruncăm o ocheadă către
noi înșine curioși să vedem ce mai facem
în situația asta numită viață.
la semnalul următor vor fi 2 ocheade, 9 priviri în gol și 30 de clipiri
4 comentarii
Comentarii
… facem cozonaci, zmee de hartie si copii 😉
Stilul lui Sorescu
cati avem curajul sa aruncam ocheade care noi insine?
Clipesc, iubitule. Îmi las pleoapa sa cadă, uşor.
Îi dau voie. Pentru că, vezi tu, înainte nu ştiam cum.
Mi-era teamă că dacă închid ochii, tu
Vei exista doar în capul meu, iar eu voi muri de dor.
Mi se părea că te înjumătăţesc
Dacă îndrăznesc să clipesc.
Că vei fi doar înăuntru, în spatele ochilor mei închişi
Iar afară nu va mai fi nimic, nici măcar forma ta
Şi nu te voi mai vedea de cealaltă parte a mea.
Însă m-ai învăţat tu cum să fac: acum te văd
Si cu ochii închişi, de parcă aş avea un al treilea văz
Care te miroase, te vede, te aude, te cheamă.
Îmi place să clipesc cu tine în această seară.
Şi exersez, fascinată, jocul de-a clipitul împreună.
Clipesc uneori mai repede, alteori mai încet,
Iar atunci tu eşti ba înăuntru, ba afară
Ba chiar în ambele locuri concomitent,
În miimea aceea de secundă
Când pleoapele mele stau să se închidă, dar n-o fac încă.
Clipesc…si-mi trece prin minte un gând:
Cum am putut să trăiesc atâta timp
Fără să clipesc, fără să simt.
Într-un fel, ai fost primul bărbat cu care am clipit.
Şi clipesc şi acum, neostenit.