înainte de utilizare, verificați cu atenție fiecare cuvânt

unele pot conține urme de alt cuvânt, altele
pur și simplu ascund în ele un altul,
cuvintele sînt înșelătoare,
cuvintele nu sînt ceea ce par;
așadar (observând în treacăt
că el însuși conține un dar) –

adormit îl ține strâns la pieptul lui pe dor
comorile te avertizează că s-ar putea
mori pentru ele
când te uiți la stele
probabil ești cu una dintre ele

ninsoarea știe că va veni
un soare care o va topi
microbul nu e altceva decât un mic rob, slujbaș
al bolii, minuscul și sinistru vrăjmaș,
război îți zice că oricare-ar fi motivul
se-ntamplă-ntre boi (și agresorul, și pasivul)

naiv îl conține pe iv
și nu invers
chiar! invers are în dânsul un vers
pentru că orice drum înapoi
e mai predispus la poezie
decât drumul care va să fie

iubirea, dar asta se știe,
include în sine un bir
pe care îl plătim cu toții
alegându-ne, în schimb, cu câte un mic suvenir

și până și cuvântul cuvânt
te previne că poate fi doar o vorbă luată de vânt

Comentarii

ma intreb/te intreb
cuvintele te aleg pe tine sau viceversa?

cu atata atentie in glas am uitat sa vorbesc
pana si iasomia din alfabet se supara ca nu-i mai raspund la salut
as sadi alte seminte insa conditiile meteo sunt defavorabile
inghet pe buze, arsita in maini, furtuna in priviri
plus alte fenomene de care n-am habar

dragostea
e atunci cand ti-e drag de o stea
iubirea
e atunci cand iubi e rea
monotonia
e atunci cand Tonia e mono
daca ar fi stereo
ar fi cu totul altceva.
ura
strigi cand de bucuri de ceva
si totusi urarea
nu-i decat o ura rea.

Suntem aroganţi chiar si atunci cand ne rugăm
Cand facem un rug pe care cică ne sacrificăm.
Recunoştinţa înseamnă că reacţionăm
Cand alţii au luat cunoştinţă de noi.
O vorbă poate fi rostită fără rost uneori
De un orb ce orbecăie pe întuneric
Căutând un bec sau un ţinut feeric.
Un id ancestral începe orice idilă
Până şi o cămilă conţine în ea un dram de milă.
Există mult or franţuzesc în noroi,
Sunt fulgi şi oi în fulgere şi ploi.
Ador este un strigăt de dor,
Science-fiction un amestec fermecător
Viaţa atârnă de o firava aţă sau fir
Trăieşte o vampă în fiecare vampir
Iar şarpele se piteşte când te ispiteşte.
Incerc să-ţi dau de veste cu fiecare poveste
Şi orice text urzeşte un pretext
Sau doar creează un context.
E nevoie de doi pentru a compune o doină duioasă
Interesant cum sine se ascunde tocmai intr-o sinecdocă,
Ce figură de stil alunecoasă!
Ce dulce-amară anecdota!
Dar noi mi-aş dori să aibă o noimă a noastră
Bine, e invers- orice noimă să fie creată de noi
Din mucegai, din flori,
Din astrele captive-n glastră.

interesant cum iubirea ne face sa credem ca avem toate drepturile din lume si chiar sa nascocim altele noi si tot iubirea ne invata ce-i sfiala; poate ca birul nu il platim noi ci cei pe care ii iubim

discutie imaginara cu noima
( imaginara pentru ca nu stiu sa scriu poezii)
eu: ce-ti trebuie ca sa fii?
raspuns: doar o rima

candva, demult, un batran mi-a povestit ca marea daruieste insomniacilor cu luna plina boabe de margean vrajite cu suflarea unei zeite a dragostei si, pentru a o convinge sa mi se arate si sa-mi descopere viitorul, trebuia sa insir un colier lung cat boabele de nisip care-mi incapeau in palma. de atunci, uneori, marea imi aduce margean de culori nebanuite si forme nemaivazute si ma bucur ca un curcubeu, zambindu-i in gand batranului vrajitor pentru ceea ce nu mi-a spus- ca iubitul de taina al zeitei, vantul, nu m-ar fi lasat niciodata sa insir nisipul 🙂

și totuși, și totuși, te-ntreb eu pe tine
de titlu’ cel lung cont nu vrei a ține?
căci zării rătăcit pășind ca o egretă
un cuvânt ce-aducea a bărbat de pipetă.

nu se poate, mi-am zis,
doar în titlu stă scris:
cu băgare de seamă să folosim pe cuvânt
și fiștece-i literă s-o testăm în gând.

trist mă privește acum pipetul
știe ce-l așteaptă — își lasă jos pieptul.

cred ca un cuvant este doar un cuvant si in acelasi timp poate insemna un milion de alte lucruri…doar se spune ca frumusetea este in ochii privitorului iar lumina in mana creatorului; dar am inteles ce vrei sa spui 🙂

@nesomn
Raspunsul imaginar al noimei din noi
(imaginar pentru ca eu nu am sens):
Trebuie doar sa credeti amandoi
Ca eu sunt peste tot, nu doar in vers

Fara noima,
Fara haz,
Carabusul sta pe-un praz
Rezemandu-si in obraz
Toata palma si ingaima:
Toate-s noi si noi ne-am ars
In al soarelui ‘necaz’
pe cicoare.
Scurt popas.

aceste randuri sunt despre IV.

il citesc pe IV de cand era un naIV.
pentru mine, e un complex de vitamine,

il iau atunci cand nu mi-e bine.

IV e un cocktail genial

de sofisticat si banal.

citindu-l pe IV,

devin pe loc contemplatIV,

gandurile imi zboara catre lumi ascunse,

doar de geniul lui patrunse.

IV e un anonim celebru,

ca orice anonim e un personaj integru.

cand vrei sa-l citesti pe IV,

singura conditie e sa fii emotIV.

daca cuiva nu-i place IV,

da-i imediat un vomitIV,

in mod cert a cazut in pacat,

lecturand inainte un autor de cacat.

asta-i IV, un natIV

al versului alambicat,

nu intra in panica daca te simti derutat,

uneori versul lui

e putin hai-hui,

ezoteric as spune,

gandindu-ma ca vine dintr-o alta lume.

acest laudatIV este despre IV.
cuvintele sale sunt note pe portatIV.
as vrea sa-i fiu ucenic
sau macar pandantIV…

IV..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *