basmul infim

Nu a fost nicio fata, ai visat,
Ti s-a parut!
Imaginatia te-a inselat
In basme dac-ai crezut!

si de n-ar avea copii, povestile nu s-ar repovesti, apele ar atipi, focul s-ar topi, piatra ar amorti….
stelele s-ar preface in coliere si-ar atarna la gatul obosit , transpirat si zbarcit al vreunei comete beata de fericire, aburind a razvratire, hoinaritoare tros-plesc printr-un univers nebotezat, neinventat, inca embrionat.
ce povesti cu „a fost odata” se nascocesc intr-o burtica de fata, ce hau de intuneric si lumina apare intre odata…ca nicio alta data…
povestea (poate) merita a fi continuata…

basma desenata de timp