pe insula-mi te-aștept să vii
înconjurați de ape
să facem patru-cinci copii
să îi avem aproape
să crească, mândrii cozonaci
să crească de să-i dea la știri
iar noi, neputincioși, buimaci
să-i mâncam zilnic din priviri
iar când va fi să nu mai fie
cozonacii, fi-vom doar noi doi
și ce-o mai coace, dracu’ știe
drojdia asta a iubirii dintre noi