nu mai sîntem tineri

nu mai sîntem frumoși.
nu mai sîntem tineri și frumoși
tineri și frumoși
tineri și frumoși.

și daca am fi din ce în ce mai frumoși
pe măsură ce îmbătrânim? imaginează-ți zeci,
sute de bătrâni îmbrățișându-se pasional pe stradă,
nerezistând forțelor de atracție sexuală,
în timp ce tinerii, urâții tineri
i-ar privi cu ură, invidie și o scârbă aproape
fizică, șuierand printre dinți
un paștele mamii lor de haimanale, se
cred buricul pământului.

bătrâni superbi chicotesc pe la colțuri
fumând pe ascuns,
batrâne splendide povestesc cu foc cât le-a costat
un îndreptat și un tuns
bătrâni cu spatele drept și abdomenul perfect
îi privesc pe tinerii acneici, hidoși, fără respect

ce lume ar fi lumea în care
am fi din ce în ce mai frumoși
bătrâni și frumoși
bătrâni și frumoși

Comentarii

he he
minunata e deja lumea in care invatam sa fim
tineri si frumosi
curati si aratosi
cititi si seriosi
pasionati, misteriosi
traind iubind, daruind si fiind de folos
eu cred puternic
ca doar astfel vom ajunge
maturi, batrani dar inca tineri
tot frumosi!

inadmisibil. pai si? cum mai infruntam sfarsitul fiind atat de frumosi la batranete?
Devenim urati ca sa nu mai fim atat de tristi ca se duce si nu mai vine.

Eu aleg să cresc și nu să-mbătrânesc.
Fiecare după voia lui.

În plus, dacă n-am îmbătrâni, strict fizic vorbind,
Oare cum am ști cine ne-ndrăgește
Firea și nu pielea,
Vorba și nu gura,
Sufletul și nu alura ?

am gresit.
recunosc. am gresit .
te-am citit de la sfarsit, asa am nimerit:(…si cred ca trebuia sa incep cu inceputul adica cu …
adica cu „pe vremea mea” era asa:
femeile isi rujau plansul atat de tara ca stralucea ca un rubin in soare, isi punea plasturi dintr-un amestec de vorbe si rivanol si pe fiecare buba, pe fiecare scarba, pe fiecare mucegai si noroi pana rasareau evident vorbe noi, tinuturi virgine si oameni de bine:))
isi machiau profesional deznadejdea, neputinta, tristetile, si chiar batarnetea ca si cei mai vigilenti ochi de corbi sau de machiori suspinau fericiti”ce minunata opera de arta si-a pudrat pe obraz babuta asta delicata”
pe fiecare cicatrice puneau un soi de mixtura din floare de luna , liniste de seara, povesti cu zane si pijamale si o cantitate enorma de rabdare-iertare.
lumea batranilor frumosi nu e departe, e la o aruncatura de bat de noi,
ai curaj! priveste-napoi!…
lumea aceea e acolo de dintotdeauna
ne-asteapta, ne cheama, ne doreste
ne nemureste

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *