lui n.

uriașule cu aer nevinovat, de copil
nu te mai camufla, te rog, e steril

știm cu toții de fapt cine ești –
o mică prințesă pentru care nu s-au inventat încă povești

ești un câmp nesfarșit de liniște și pace
presărat pe alocuri cu flori de vino-ncoace

ești oh, da, un minuscul sâmbure de adevăr
din fructul pasiunii cunoscut sub numele de măr

o frunză propulsată de propriul ei curent de aer
cu care, sincer, vânt de-aș fi n-aș vrea să mă-ncaier

luptătorule în marea luptă de a fi
cu nopțile dar mai ales cu fiecare zi

cautătorule de aur nedescoperit
de fapt, zăcământul e în tine, o să fii uimit

Comentarii

lui Brahms./ as vrea o poveste/ in care tu sa dispari fara veste/ nu vreau nimic de la tine/nici ganduri bune, nici petale ori sunete/ vreau, pur si simplu, sa dispari/iar daca praful cenusiu te-a tulburat/imi cer iertare c-a fost interpretat altfel decat s-a sperat/sa-ngropam in liniste vorbele frumoase nespuse, schitele desenate in noapte/ nu mai e nimic din ce n-

nu mai e nimic din ce n-a fost/cred c-au fost numai cuvinte/iar cuvinte sunt inutile atunci cand floarea tineretii zboara deasupra noastra/multa fericire sa-ntalnesti/asta iti doresc.

Cred ca puteai sa numesti poezia si „lui m.”, linistit.
Ca si m. cauta aur nedescoperit.

eu ma gindisem nu la „n.”, nu la „m.” ci la oricine…
aur este in fiecare… aratare 🙂

p.s iar cel de-al doi-lea volum al tau l-as fi intitulat „uibez”…ca sa rimeze cu „versez”

asta pentru ca intotdeuna este mai usor sa ai o opinie despre un titlu decit sa creezi un poem…

felicitari pentru volumele tale, deci!

aratare, aratare spune-mi de ce C se da asa mare?/eu cred ca de-atata tocit/pixul ii este f. mic/mic, mic si pricajit/si de nimeni sustinut/sau poate este o creata, de nimeni coafata :-):-):-):-)

tot nu pricep de ce sunt litere -ngroşate
pe ici şi colo , poate n-am dreptate …
dar un câştig estetic practic este nul
cuvântul scris , atât şi mie mi -i destul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *