abia dacă mai articulează
oau-oau când ne văd
în loc de tic-tac
speriate clipele
se dau la o parte din faţa iubirii
noastre de parcă ar fi iepuri
în faţa unui tren de viteză gonind
cu farurile stinse
pierdute clipele
când nu sîntem îmbrăţişaţi,
nici măcar nu mai ajung
la biroul clipelor pierdute şi găsite
magice clipele
care aduc pe figura ta un zâmbet
mai pur decât un porumbel
alb scos din joben
infinite clipele
pe care le tot dau la o parte
mă iubeşte, nu mă iubeşte
mă iubeşte, nu mă iubeşte
asteptând-o pe ultima,
există, nu există, există?
Un comentariu