fost-a

sînt bolnav
toată fiinţa mă doare
ochii tăi mă înjunghie de mă ia cu ameţeală,
cu acele priviri, acele priviri care îmi cer socoteală
pleoapele tale, jaluzele bătrâne atât de uzate
hârâie, scârţâie, mă zgârie când cad, când sînt ridicate
ma dor foarte tare mâinile tale, mâinile tale frumoase
care acum frământă alte aluaturi din carne şi oase
mi se pun cârcei în pulpele tale însorite
care acum urcă alţi munţi, încolăcesc alte ispite
pielea ta maron mi se usucă şi crapă
închis în tine, bâjbâi după o trapă
fost-a o vreme când nu erai fiinţa mea
fost-a o vreme când nu erai
oare cum eram
când nu erai