la festinul vieții

Şi dacă aţipim acum noi doi îmbrăţişaţi
Ne vom trezi în viitor, un pic anchilozaţi
Mă vei privi nedumerit, cu doar un ochi deschis
„Auzi, tu eşti aievea sau venişi din vis?”
Îţi voi zâmbi fericită şi voi îngăima somnoroasă:
„De ce conjugi verbul la perfectul simplu acum?
Atinge-ma, sunt din carne şi oase, caldă, chiar pufoasă
Am fost aievea şi voi fi mereu, iubitule, oricum.
Chiar de-mi vei spune să îmi văd de drum.
Hai mai bine să ne-mbătăm cu vinul viselor de pe buzele noastre,
Să ne hrănim cu fructele gândurilor noastre cele mai zemoase.”

Domnule Iv poți mai mult de atât: o pastișă după Blaga.

Frumoasă prima parte.
Din păcate pentru continuare, / este o supralicitare.