Ivcelnaiv

planeta plantelor

daca plantele ar avea voce, ce nebunie completă
doamne, ce hărmălaie ar mai fi pe planetă

păi când stejarul,
îl știi, secularul
ar răsufla din rărunchi
cred că ne-ar doborî pe toți în genunchi

auzi nesfârșitele strigăte de moarte
care-ți umplu-ntreaga casă
ale zambilelor
din glastra de pe masă?

sau sardonicul hohot de râs
gros și masculin
al trandafirului
când te-ai înțepa într-un spin?

imaginează-ți cum ar face papura în vânt
sau geamătul de agonie
al porumbilor doborâți la pământ
sau via la cules de struguri, că doar e vie

doar tufănelele-ar muri
liniștite și parcă, optimiste
căci ele, bietele de ele
s-au născut deja triste

Comentarii

  1. ina

    „sau via la cules de struguri, că doar e vie” cu versul asta m-ai castigat, Iv!

  2. eli

    tufanelele ..sunt vesele si pline de culoare, toamna..!!!!

  3. The LandPlayer

  4. Ana-Felicia

    ce straniu – s-auzi o carnivora
    cum rontaie un craniu
    de fluture albastru
    si-apoi ragaie mitocanestre
    incat si albastreaua se-nroseste .

  5. vers.ata

    Si mai rau ar fi daca gindurile ni le-ar citi,/si-n gura mare plantele le-ar dezvalui.

    Zarva ca zarva, probabil ne-am acomoda,/
    Dar daca ar face ceea ce spune numele lor?/
    Muşcata ne-ar muşca, toporasii ne-ar taia, lacramioarele ne-ar inunda…/
    Brr, ar fi o planeta horror. 🙂

Comentează