daca plantele ar avea voce, ce nebunie completă
doamne, ce hărmălaie ar mai fi pe planetă
păi când stejarul,
îl știi, secularul
ar răsufla din rărunchi
cred că ne-ar doborî pe toți în genunchi
auzi nesfârșitele strigăte de moarte
care-ți umplu-ntreaga casă
ale zambilelor
din glastra de pe masă?
sau sardonicul hohot de râs
gros și masculin
al trandafirului
când te-ai înțepa într-un spin?
imaginează-ți cum ar face papura în vânt
sau geamătul de agonie
al porumbilor doborâți la pământ
sau via la cules de struguri, că doar e vie
doar tufănelele-ar muri
liniștite și parcă, optimiste
căci ele, bietele de ele
s-au născut deja triste