la un moment dat
metafora se uzează
epitetele-ți fac riduri
celelalte figuri de stil încep să cadă
după fiecare baie de cuvinte.
Gândul obosește, vine o vârstă
când îți îmbătrânește verbul
iar virgula nu te mai ascultă
vine vremea când te trădează
până și prepoziția; forma poetică
tremură imperceptibil, până și versul alb
încărunțește; încep sa-ți facă cu ochiul
clișeele în vârstă;
vine timpul când prezentul lui
a iubi îți moare încet
în brațe.
nichita și-a făcut calculele bine și a plecat mai repede
4 comentarii
Comentarii
ce vinzi mata ar fi mantaua cea de vreme rea ?
sau în limba noastră cea perfect imperfectă
la mica publicitate , cu aprilie nebun ne faci o ofertă
păi ploile mari , de-abea acum or să -nceapă ,
ce -o să te faci cu un ciot de condei şi fără de capă !?
Nichita s-o fi dus el cu un fel de socoteală , dar au rămas destui septuagenari – copii de şcoală …
Cum sa moara prezentul lui „a iubi”? 🙁 Pot accepta eventual…un lesin. O moarte niciodata. Deh…nu doar tu esti naiv.. 🙂
din varful unui plop a inflorit un cuc
din varful cucului a inflorit o floare
din varful florii a inflorit un nor
din varful norului: un gand spre soare
din varful gandului a inflorit o stea
din varful stelei a inflorit o raza
din varful razei a inflorit un plop
pe scoarta plopului se scurge uscat
‘a iubi’ pentru ca plopii nu iubesc
ei sunt atasati de ‘a fi’
stil inconfundabil