fiecare întâlnire cu tine
e ca o plimbare în parc. poate de aia
nici nu prea ieșim noi în parc – nu poți
să te plimbi în parc în timp ce te plimbi în parc.
atâta liniște, atâta naturalețe,
atâta nostalgie, atâta frumusețe…
de fiecare dată când ne vedem aud țipete de copii –
cei pe care ai vrea să-i fii
îmi place să mă plimb pe aleile tale
agale
sufletul tău e o vată pe băț –
ce răsfăț
parcul
2 comentarii
Comentarii
Sufletul meu e o vata pe bat
Uneori dulce cu iz de portocale,
Alteori cu gust strident de migdale amare….
iesit la plimbare, hoinar pe alei
pietruite cu aur intru-al toamnei temei!
Respira emotii, se hraneste cu vis
Apasa pe oasele toracelui-nchis,
Pulseaza pe note, vibreaza dorinti,
Surade bizar si ma scoate din minti….
no comment! 🙁 Vreau vata pe bat! 😛