te-aş iubi ca pe o floare
ca pe păsari călătoare
ca pe patruj’ de pahare
sau pe briza de la mare
te-aş iubi şi te-aş iubi
ca pe tânăra bam-bi
ca pe fluturii de noapte
ca pe şoapte, ca pe şoapte
te-aş iubi ca pe iubire
ca pe mersul în neştire
ca pe boabele de rouă
ca pe geaca aia nouă
căci ca să iubeşti o floare
sau pasărea călătoare
pe fluturi, sau pe pahare
pe rouă sau căprioare
te laşi purtat de-naripatul sentiment
nu de chircitul, nefericit raţionament
iar gândul (ştie-se probabil)
e marele duşman al lui inefabil.