sufletul gol

când trece ploaia
când se duc trecătorii
se duce şi curcubeul
pe care au plecat în treaba lor
când copiii lor – suflete ude, atinse de
reumatism sentimental –
îmbătrânesc
şi se duc, atunci te ia cu frig
cu sinceritate
cu amintiri
cu uşi scârţâite,
pe tine – adăpostul lor
vreme de-o ploaie

Comentarii

Dincolo și după, vreau să-ți spun, scrii poezii frumoase :). În spatele scurtului meu „joc”, ce va fi fost, am să țin sub tăcerea mea (dacă nu deranjează). Nori alburii și versuri inspirate. (poți să-l ștergi dacă vrei)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *