când trece ploaia
când se duc trecătorii
se duce şi curcubeul
pe care au plecat în treaba lor
când copiii lor – suflete ude, atinse de
reumatism sentimental –
îmbătrânesc
şi se duc, atunci te ia cu frig
cu sinceritate
cu amintiri
cu uşi scârţâite,
pe tine – adăpostul lor
vreme de-o ploaie
sufletul gol
3 comentarii
Comentarii
frumos
"reumatism sentimental", e de-a dreptul superbă expresia asta! să nu mai vorbesc de cum ai încheiat poezia. mă bucur mult că ţi-am descoperit blogul. 🙂
Dincolo și după, vreau să-ți spun, scrii poezii frumoase :). În spatele scurtului meu „joc”, ce va fi fost, am să țin sub tăcerea mea (dacă nu deranjează). Nori alburii și versuri inspirate. (poți să-l ștergi dacă vrei)