lungul drum al minelui spre tine

cu cât ești mai departe
cu atât sînt mai multe între noi
mă aflu acum la două străzi, șase minute
și zeci de amintiri de tine
și îmi tot vine
s-o iau în direcția opusă ție.
ca să fie
mai multe între noi.
mai multe toamne și ploi
mai multe oftaturi de plăcere
mai multe dileme înecate în bere
mai multe continente pe cerceaf
și mai mulți stâlpi de telegraf.
apoi m-aș întoarce la tine
te-aș îmbrățișa
și între noi n-ar mai fi nimic.

Comentarii

mie imi placea cand nu era nimic intre noi
si incercam sa netezesc cararea
dar tu preferai toamne, dileme si ploi,
orice intretinea departarea.
vazand asa am mai adus si eu doi stalpi de telegraf,
macar sa iti trimit o telegrama, un ravas
cand nu vii langa mine pe cearceaf.

„starea mea de dor esti tu”…cam asa o „vad” 😉
…frumoase versuri,draga Iv ! 🙂

Sub tample ce dor si svacnesc a betie
si carne ce geme a otrava
Privesc asternuturile in care doarme pierduta o tanara
ce miroase a ocara
Imi plag peretii si si plamanii reziduurile de ganduri..
despre nimic
As dori sa te intreb
a fost o ieri, o azi, n-a fost sa fie?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *