autoportret

liniștea am moștenit-o de la tata,
zâmbetul de la maică-mea.
și pentru ca am stat cu ea
cu nouă luni mai mult
zâmbesc mai des decât sînt linștit.

am brațele unei păsări din trecutul
îndepărtat al familiei, așa că
sînt făcut mai degrabă să zbor
decât să pun mâna să fac ceva serios
pe lumea asta

am vanitatea unei statui,
ochii căprui
și-un spate foarte drept
că îmi atârnă puține greutăți de piept;
în loc de păr, am pe corp mii de antene
care captează emoție, împingând-o prin vene
și nicio oglindă prin casă
care să-mi reflecte latura anxioasă

Comentarii

Macar putem sti putin
despre iv cel care se ascunde
prin lume
sau nu stim pe unde

„sa pun mina sa fac ceva serios pe lumea asta” :))) zut!!!daca n’ai fi spus, n’as fi crezut :))) oh, cita naivitate m-a cuprins !!!
Excelent autoportret!!!

🙂 minunat autoportret!!!
esti tot ce e nevoie sa fii
nimic in plus, nimic in minus
doar sa fii tu, si asta e de-ajuns!

Minunat! Și eu care îmi făceam probleme pentru că nu fac nimic în afara zborului…Iată că nu m-am rătăcit! Zbor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *