îmbrăcată simplu, în carne și piele
te-ai așezat la picioarele mele
și mi-ai zis: eu sînt femeia,
tu ești bărbatul. eu sînt aceea.
(te-am aranjat sub microscopul ochilor mei
și am văzut ca ești făcută din mii de idei)
apoi te-ai ridicat în picioare
înaltă, cât de-aici pân’ la soare
și mi-ai zis: tu ești bărbatul
eu sînt femeia. tu, și nu altul.
(iar eu am rămas cu capul pe spate
admirându-te până mult peste poate)
14 comentarii
Naive Iv,ce frumos spui!
Iarasi si iar,de dorul cui?
O fi o femeie
sau doar o idee?
Privesti la ea cu capul pe spate
Si pare ca ea e deja prea departe.
Puteai sa urci cu ea
Sau s-o tii langa tine.
Sa fi-ti impreuna
O parte de lume.
I’m the leader, you take decisions…:)
Iv, bag de seama ca ai o iubita putin spus naravasa,
e cal pur sange, atentie deci la cravasa!
nu risca folosind una de duzina
fiindca oricat ai vopsi-o, sigur n-o sa tina.
Iar acum, dupa ce i-ai scotocit si prin interior,
iubeste-o ca si cum doar ea, si nimeni alta,
inseamna tot ce-i prezent
cautari din trecut
si pe veci viitor.
iubeste-o in felul acela ireal, dar sublim,
in care treziti fiind, totusi visele tin.
p.s. Imi sunteti tare dragi amandoi
…parca recitesc un roman de dragoste, uitat de ceva timp pe un raft, prin voi doi.
Riscantă poziție, cu capul dat pe spate. Iar Ea deasupra și peste tot, într-o proiecție cosmică…O iubită pancosmică care se împrăștie în univers ca un animus mundi. Fiecare pereche pare să fie o reconstituire spiritualizată a androginității originare, de dinainte de facerea lumii și a oamenilor. Observațiile din paranteze introduc un anume teatralism, o punere în scenă puțin cam emfatică, raportat la un sentiment atât de intim și de o vechime…adamică. In plus, substanța paradoxală a iubitei, din carne și din idei….mă face să cred că iubirea poeților de azi încearcă să împace opuse care demult păreau ireconciliabile.
@C.C. foarte frumos „mobilata” aura ta…
cit despre „naravasa” pot paria ca orice cravasa ar avea, Iv sau altcineva, n-o sa puna nimeni seau pe ea!!!
Ma’nclin…
Acum!
Caci poate-ntr-un minut
Te uit..
Si iar te cert si spun ca doar ne minti
Oricum ar fi, ideea de iubita
Ramane zugravita
In vers si in chemare
Si n-a murit, se pare…
…dar ii raspund pe semne
Iubirile eterne
Caci nu-i doar o femeie in rolul de iubita
Ci chiar IUBIREA insasi
E astfel povestita
Hai! Deja simt a te mustra
Mai bine-mi vad de viata mea…
? fi-ti ? daca si aici apar cratime pe unde nu trebuie ….
Plec…
Plec într-o vacanță…
Dar nu e una foarte lungă
Ci doar atât, cât restul meu de viață.
Nici locul nu-i îndepărtat
E chiar aici, in sufletul pe care l-ai lăsat
Șoptind ușor femeii care te-adora
,, Am părăsit iubirea mea…”
N-am decât un bagaj de vise
Îl port cu drag de când eram copilă
E prins în ,,cârpa” versurilor scrise
Și agațat de o nuia
Voi sta o vreme pe-un peron de gânduri
În liniște, fară a aștepta
Și voi citi zâmbind amar acele rânduri
În care mă-alintai ,,femeia mea”
Iar cu privirea aruncată pe pământ
Fura-voi verdele atins de rouă
Cel crud și nebătut de vânt
Pe care uneori, ca o beție scurta, plouă
În tihnă voi privi apoi
În depărtări de necuprins
Unde nu-i loc pentru-amandoi
Și unde dorul este stins
Ai înțeles că nu călătoresc departe
Ci mă asez in mine, doar sperând
Că voi gasi și liniște și-o parte
Din ce-am lăsat când am plecat iubind…
multumesc „anonim”!ai observat ce era mai important!multumesc oricum!
vezi rogute de viata ta si nu ma mai mustra
iubirile sunt multe, conteaza doar putine
cele neplictisitoare si cu gem de afine
CATE GANDURI FRUMOASE! MAI EXISTA SENTIMENTE!
🙂 in final nu ne ramane decat ce traim.
sa stii ca ai dreptate, cu capul pe spate, vezi numai ce-ti convine,sau poate, nu vrei decat o particica sa iei, din EA. ca sus e soare, iar jos e pamantul, ce poate sa-ngroape idee sau gandul.
