există mersul alene
strâns legat de datul din gene
cât şi mersul legănat
cerşind priviri de bărbat
mersul grăbit după pâine
cel inconstant, după câine
mersul sub masă, pe loc
şi mersu’ ăl ţanţos, neechivoc
mai e mersul ăla de pisică
şi mersul grăbit – când ţi-e frică
mersul apăsat, de king kong
de fac ferestrele ding-dong
mersul flexat, cu iz primitiv
mersul dansat, ca pe portativ
mersul lipa-lipa, de raţă
şi mersul pe dibuite, în ceaţă
mersul piticului
pasul voinicului,
mersul căutat, cu fundu’ în spate
şi mersul la tablă, la ora de mate
mersul la braţ, în sincron
şi mersul aplecat al lui cristi anton
mersul marş de defilare
şi cel de vrabie care nu poate să zboare
mersul cu spatele drept
cu o floare imaginară în piept
mersul nesigur, pe tocuri prea mari
sau mersul în care nu mergi, ci sari
ar mai fi mersul pe sârmă, atent
cel pe nisip şi cel pe ciment
mersul cu o tava plină în mână
sau cel de om suferind, într-o rână
şi-ar mai fi, să ştiţi, înca un tip de mers –
al iubită-mii, dar nu pot să-l prind într-un vers.