icoana făcătoare de minciuni

pe un perete al sufletului meu
e o icoană la care mă închin mereu
când mi-e ușor, dar mai ales când mi-e greu

n-am bani? mă așez în fața ei în genunchi
și numa’ oftez din rărunchi
iar ea îmi promite o mătușă bogată, un unchi

exagerez cu băutura? mahmur îi cad la picioare,
ea îmi întinde o cană cu zeamă de moare
făgduindu-mi că nu va fi nicicum o dată viitoare

nu îmi gasesc perechea? ridic privirea pe perete
și mi se arată, desenat, cu detalii concrete
chipul superb, neprihănit al următoarei juliete

nu am succes? mă ghemuiesc cu fruntea la pământ,
iar ea îmi povestește, cuvânt cu cuvânt
cât de prețuit voi fi pentru ceea ce sînt

mi-e teamă de moarte? umil mă scurg pe pardoseală
în timp ce vocea-i caldă, muzicală
îmi garantează că moartea nu e atât de nasoală

chestia e că tot ce îmi promite ea, înflăcărat,
nu se-ntamplă niciodată cu adevărat

Comentarii

Un mare adevar spus. De cele mai multe ori avem impresia ca o icoana o sa faca lucrurile in locul nostru, consider ca, credinta pe care o avem sta in sufletul nostru.

Patricia Ion, nu icoana face pentru tine. E doar o bucata de lemn vopsita, in cel mai bun caz. Ci persoana zugravita in acea icoana te asculta si te ajuta.

Icoana e o metafora aici. Ea inchipuie ceva caruia ne inchinam ca unui idol promitator – poate fi iubirea de sine, norocul, PSD sau viitorul, sau orice altceva. Rareori un poet foloseste cuvinte pentru sensul lor propriu. Din poezia de mai sus putem numara pe degete cuvintele cu sens propriu (sufletului, rarunchi, data viitoare, pretuit, sint, moarte, nasoala, adevarat). Zic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *