sîntem atat de fragili încât
un cuvânt ne poate strivi,
o șoaptă riscă să ne dea peste cap,
o împingere neintenționată ne
crapă sufletul în mii de bucăți,
o privire atentă ne dezbracă
de toate ambalajele astea moderne,
un refuz ne poate
arunca în depresie.
sîntem atât de fragili
că gleznele noastre sensibile
ne fac atât de ușor să călcăm strâmb.
dar sîntem atât de puternici, oh! atât de puternici.
facem brațe și piept ca să putem amenința mai bine,
avem picioare solide, umeri largi
până și vocea o avem puternică
pentru a putea fluiera femei, chiar și în gând,
sîntem atât de puternici,
firește că ne vine să supunem femeia,
„iar femeia să se teamă de bărbat”,
așa cum ni se spune la biserică
în sfânta slujbă a cununiei.
sîntem atât de puternici
încat nu e nevoie să citim poezie.
3 comentarii