visiune

Merg pe un drum de țară,
în mâna dreaptă am un pix
în cealaltă – nicio țigară;
mă uit la ceas – e fix.

Deodată, secunda-mi sare-n față
rottweiler fioros,
mă uit în spate – ceață
ceață în stânga, dreapta. Tot ceață și în jos.

De sus, coboar-un braț
albastru, de luminină,
mă-ntind să îl înhaț
și-ajung într-o grădină.

Un înger cu maieu murdar
se uită-n ochii mei, blajin;
tăcut, îmi toarnă un pahar
și mă invită să m-așez puțin.

Ma așez. În fața mea, o declarație
pe care trebuie s-o semnez, știu.
O întorc pe partea cealaltă
și mă apuc s-o rescriu,
apoi o întorc iar și-o rescriu
și iar o rescriu
și iar o rescriu
și iar o rescriu.
Îngerul a plecat. Miroase a un pic cam târziu.

Comentarii

pentru ea , pentru visiunea asta
o să iubesc să te iubesc ca proasta
chiar până dincolo de prea târziu
mă ştii , cumva tot am să -ţi fiu

Da,dar vezi tu, uneori iubeste de simti ca mori. Te intalnesti cu barbatul viselor tale pe la 35 de ani, de indragostesti pe loc, iubesti, iubesti, iar El te tine de mana in vis…

Imi place foarte mult cum a iesit rima, se putea lucra ceva mai mult la masura, e cam dezechilibrata. 😀 Oricum e foarte frumoasa poezia.

Iv, ai fost pacalit! daca avea maieu murdar nu era un inger…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *