bătrâna mângâia pisica

în poarta unei curți, o bătrana privea în zare
și mângâia o pisică. o mângâia egal, atât de egal
încât puteai măsura timpul după mângâierile ei.
mâna atingea capul tic apoi ajungea
la coadă tac cap tic coadă tac.
pisica nu știa să măsoare timpul
dar privea și ea în zarea ei.

bătrâna mângâia pisica de parcă
s-ar fi agățat de ea,
nevrând să piardă contactul cu realitatea

bătrâna aproviziona pisica, o hrănea ca pe o mică uzină
în care pe o parte introduci mângâieri,
iar pe partea cealaltă scoți liniște si pace

bătrâna mângâia pisica.
o mângâia ca pe o speranță de mai bine
dar, de fapt, pisica o mângâia pe bătrână

Comentarii

asa vom ajunge cu totii intr-o zi cautanad sperante de mai bine amintindun-ne ca fost o data ca niciodata o batrana care mangaia o pisica…

Poezia asta m-a facut sa ma gandesc la bunica mea. Nu stiu ce s-ar face daca s-ar intampla ceva cu pisica ei. Multi dintre noi cred ca avem o astfel de relatie cu un animal de companie. Chiar este un medicament pentru suflet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *