am ajuns în locul în care începe iarna.
am văzut cum se fabrică frigul,
cum se obține culoarea plumburiu,
de unde se naște gheața.
eram singur, pe tărâmul singurătății,
oriunde mă uitam era aceeași distanță de rece;
cu grijă, fără zgomot,
călcam pe miezul sufletului cuiva.
din păcate, nu pot să dau nume,
vreau să rămân anonim.
originea iernii
4 comentarii
Comentarii
Mă voi semna şi eu,
Cu un pseudonim.
… spuse sufletul…
și-apoi, a tăcut împăcat de somn
Ma întreb cum ai reușit…
De obicei de unde încep norii gri
Viforul e aspru neîmblânzit
Fara vreun gând de a se opri.
Am vrut si eu s-admir demult
Locul in care curge frigul pe pământ
Pe drum e ceata deasa, gheata sloi, ger mult
Viforul biciuiește al iernii alb vestmânt
Si ridica in vârtej pana si gândurile
celui ce paseste
spre capătul lumii terestre
Așa ca singur cu tine
Îți vine sa rupi rândurile
Si sa faci cale-ntoarsa inspre cald si bine 🙂
Întrebare de sfârșit:
Sufletul înghețat sub pașii tai a scârțâit? 🙂
vreau o iarnă onestă, de gheață,
nu agreez caldura de vară falsă.