1.
dacă alergi suficient de mult, invariabil,
vine acel moment când te trec toate apele,
cum se spune. în momentele alea, mă imaginez
o țară în plin cod roșu de inundații,
pe corpul meu acarienii sînt luați de ape,
viiturile trec, iau cu ele scame, praf, tot ce întâlnesc
lasând în urmă ravene, pori înecați și multă suferință.
ăsta e momentul când realizez că mintea îmi fabrică motive
ca să mă opresc. și alerg mai departe.
jurnalul unui alergător
3 comentarii
Comentarii
hm, hmm, cu naivitate, întreb şi eu
cine eşti tu, alergătorule cel care realizezi
că la tertipurile minţii nu vrei să te pretezi?
şi iv pe care dintre-aceste două minţi o-mparte –
pe cea inventivă sau cea care veghează atent la toate?
Jurnal scris cu cerneala invizibila a apelor ce te-au trecut
Pe scame, praf, ravene, suferință- totul brut
Cuvinte alergate, transpirate
Simtindu-si puls nebun zvacnindu-le pe spate
….
Sau jurnal meteo anuntat
pe-un ton
Monoton
cu cod roșu intens – apăsat
Pe județele tarii din tine hasurat
….
Cuvintele mai beau o gura de apa
– de cerneala invizibila
Si după ce din alergarea ta se adapa
Pornesc din nou in goana mai mult sau mai putin lizibila 🙂
Felicitări pentru post, este într-adevăr unul deosebit!