(scutură-mi pielea de frici
invizibile furnici
îmbracă-mi inima în șoapte
mătăsoși fluturi de noapte
introdu-mi, te rog, pe nări
buchete întregi de flori
sparge-mi singurătatea în bucăți
și hrănește câinii toți
pune-mi în ochi o sclipire
de licurici atins de nemurire
injectează-mi în buze
moliciunea unei meduze)
bine, ne auzim mâine, te pup și eu
5 comentarii
Furnicile aveau o treaba
In musuroi- s-au dus
Așa cam pe la apus…
Șoaptele discrete
Mătăsos nesecrete,
Desi aveau ecou de atata mulțime,
S-au auzit uimitor de bine…
La buchete intregi de flori zic pas
– simt ca nu mi-ar încăpea pe nas!
Singurătatea începe ușor a se desface
In cioburi de sticla si gheata de ace.
Licuricii îmi sunt simpatici cu zborul lor luminos.
Asa ca le-aș clipi nemurirea trist-bucuros!
Atingerea meduzei ma-nfioara,
Prefer din ruga sa dispară…
Bine. Pe mâine. Te pup si eu.
(răspuns interior) în faţa ecranului computerului meu
( ia-ţi singurătatea şi cu ea pisează-le pe frici
până le transformi în firimituri pentru furnici,
eliberat, plantează-ţi apoi singurătatea-ntr-un vas
– vezi că-i plantă rară, înfloreşte-ntr-al 12-lea ceas!
atunci soarbe-i parfumul până-l distilezi
şi fă din el loţiuni pentru suflet şi pentru buze pomezi,
iar cu ele daţi-vă amândoi, reciproc,
până vă sclipesc ochii şi inima ia foc…
nu mai ştiu ce se-ntâmpla-va mai departe,
trăieşte tu, iar mai apoi povesteşte-ntr-o carte)
aştept poezia de mâine mai bine, pa,
şi-o duminică frumoasă alături de ea.
mâine după ce vă auziţi
te rog eu mult să nu uiţi,
cum se întâmplă de atâtea ori,
să scrii şi ruga ei exterioară, agale
din gradina cu buchete de flori
din faţa casei tale.
(Y)
…cum sa rostesti asa un indemn? tu, o floare, ce te intorci cu fata la soare si te deschizi, capeti culoare…mai vrei sa ma pupi? :)))
in fata unei case eu sfarsesc mereu, ca am un dor, nespus de greu, il port cu mine de o viata , mereu avand o alta fata. tot merg, mereu sfarsind in fata unei case , dar nu mi-e teama , ca acum , ma pot opri din lungul drum.
