viziunea unui miop

draga mea,
sînt câteva lucruri din viitorul nostru comun
pe care ochii mei de miop le văd – deci tre’ să le spun:
trotuarele se vor mânji cu pașii grăbiți
a fel de fel de specii de neîndrăgostiți,
casele – aceste uriașe, tăcute crematorii
de vicii, orgolii și înfocate istorii
măcina-vor în dinții lor de foc
pe toți, indiferent de noroc,
norii vor fi gri șobolan
mișunând pe-al cerului tavan
va ploua mult
și ocult
pe planetă va fi atâta noroi
că îi va întina și pe supereroi
aerul va fi greu de respirat,
o ceață groasă, ca un păcat
ne va inunda ochii, mințile, sânul
laptele-i rece și gri ne va umple plămânul.
dar noi vom rămâne imaculați
de-a lumii scăpătare adânc nepătați
căci nu există dragoste mai curată
ca cea între o fiica și-un tată.