câte iubiri a trebuit să moară
pentru ca iubirea noastră
să poată aburi oglinda de la baie
când ne uită dumnezeu pe sub duș.
atât de multe, că mă și mir
că nu ne-am întâlnit la cimitir,
in acel du-te vino teribil
printre mormintele fostelor iubiri
8 comentarii
Vor fi murit multe iubiri…
De Dumnezeu uitat sub dus-
De abur si iubire abia poți sa respiri!
E-opac, e umed, ca de plus
Si-l simți in foșnet rotitor când il inspiri!
Sa nu uiți cand spre-aer te desprinzi
Cu-n smiley skeleton oglinda s-o surprinzi :)!
câte a trebuit. erată. cîte au. sau câte-or mai. sau aprilie.
atât de multe fost-au menite să moară?
întru memoria lor propun înfiinţarea
muzeului iubirilor de ceară.
P.S. pe când, vă rog, inaugurarea?
Interesanta idee Ivule, dar, totusi, desi stiu ca un poet este cu atat mai mare cu cat poate fi pliat pe placul orisicui, mi-ar place sa stiu punctul de plecare. E oare o iubire dupa trecutele iubiri sau o iubire superioara? Stiu ca de regula, in timpurile de azi, nu prea e timp de disecat, insa poezia presupune un ‘punct zabava’.
e doar o mirare autocompătimitoare
doar o mică întâmplare
Sonetul 31
Tot plinul vieţii mele l-am răsădit în tine:
În inimă-ţi palpită întreg trecutul meu;
Acolo se răsfaţă iubirea-mi şi, senine,
Iubiri de-altădată, de taină, curcubeu.
O, ce adânci suspinuri, ce lacrime cu mir:
Durerea pentru ele mi-a stors din suflet dorul;
Acum acele chipuri în tine se desfir,
Iar dragostea de ele acolo-şi află zorul.
Cuprinzi precum o raclă iubirile acele
Cu ale lor trofee salvate din abis,
Cu tot ce-au luat din mine, sunt ţie azi fidele:
Ce-am risipit prin vreme, în tine am închis.
Acum le ştiu în firea-ţi: iubitele minuni
Şi cum trăieşti prin ele, în tine mă aduni!
Cum se mira catei
