nu știu unde merg,
dar sînt de neoprit
trei benzi pe sens
are muchia mea de cuțit
nu știu unde vreau să ajung,
nu destinația contează,
important e doar că merg
și-mi țin conștiința trează;
ca un soi de elastic,
falsele mele planuri de viitor
mă trag înainte, tot înainte
căci am uitat să mă prefac că le omor
merg și tot merg,
trec munți adânci și ape senine
la fiecare răspântie
urmăresc indicatoarele către mine
nici nu mă gândesc să mă opresc
pentru că știu că mersul pe jos
concepe gânduri mărețe
și face sufletul mai frumos
2 comentarii