mersul pe jos

nu știu unde merg,
dar sînt de neoprit
trei benzi pe sens
are muchia mea de cuțit

nu știu unde vreau să ajung,
nu destinația contează,
important e doar că merg
și-mi țin conștiința trează;

ca un soi de elastic,
falsele mele planuri de viitor
mă trag înainte, tot înainte
căci am uitat să mă prefac că le omor

merg și tot merg,
trec munți adânci și ape senine
la fiecare răspântie
urmăresc indicatoarele către mine

nici nu mă gândesc să mă opresc
pentru că știu că mersul pe jos
concepe gânduri mărețe
și face sufletul mai frumos

Comentarii

Pe muchii suple de cuţit artizanal
mergând pedestru prin peisajul personal
s-ajungi să ajungi în sfârşit la tine
cere-o ambiţie de-atlet complet. În fine,
mersu-i de preferat, că oferă un sens
indiferent de polul direcţiei de mers,
sportul cel mai greu e cu tine să stai
şi perfect nemişcat un sens sie-ţi să dai.
Da’ oricum te parcurgi , umblet rodnic să ai!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *