iată armatele mele de glume,
câteodată rele, câteodată bune
lângă ele – ale mele idei
disciplinate ca niște soldăței,
se apropie, vin, călcând în picioare
iarba unei conversații plictisitoare,
degetele mele atacă pe flancuri
spre umeri, coapse, suținute de bancuri
pline de aluzii obscene;
arunc și câteva grenade lacrimogene
umplute cu aerul meu de nedumerit puber;
toate, doar ca să-ți ocup, o vreme, timpul liber.
cum se face o cucerire
4 comentarii
Comentarii
O vreme delicata
De primăvara înrourata,
Sau schimbatoare, neasteptata-
Curcubeu de gheata zimțată…
O vreme- n care secunda se dilata
Si soarbe înafară prin toți porii
Luciri de gând, emoții din toți sorii
Sistemului interstelar
Ce guverneaza- al clipei chihlimbar!
Cam câtă vreme, micuțule?
Hai, spune, să pun de o cafea cu glume. 🙂
Ideile ridică arma. Cu tactici de iubire
cuvintele-şi aduc şi ele în atac obolul –
şi iată cum se face-o cucerire,
dar nu cum se câştigă-ntreg războiul!
În vremea-n care timpul liber
e o izbând-atât de preţioasă,
să-l cucereşti chiar efemer
pe-al cuiva, e o victorie frumoasă.
simt nevoia să zic, poate sunt vorbe banale,
dar cine m-a cucerit dintr-o lovitură
a fost un băieţel cu nevoi speciale
dar cu privirea matură
care m-a întrebat azi chiar aşa:
„da’ omul de zăpadă are mătură
ca să măture zăpada cu ea?”