nici nu se liniștisera bine carii din tocul ușii
după cutremurul care le-a traversat lumea
când ai plecat trântind ușa,
că am și început,
asemenea unui bolnav de alzheimer
să-mi lipesc prin casă bilețele
care să îmi amintească să te uit;
că știu cum e mintea asta a omului- uită să uite.
am pus și pe ușă și pe lustră
și pe tabloul cu arca lui noe și pe frigider
și pe tavan și tot degeaba. niciunul dintre bilețele
nu-mi amintea să mă uit pe bilețele
așa că am uitat de ele.
acum trăiesc într-o casă
plină nu doar de amintirea ta,
dar și de bilețele care îmi amintesc s-o uit.
of, cred c-o să mă răzbun și o să-ți trimit
un buchet de flori de nu-mă-uita.
am uitat să mă uit pe bilețelele pe care scria să te uit
Comentarii
secretul nu-i numărul de bileţele,
ci limba-n care-ai scris pe ele –
degeab-ai folosit uiteza dacă
ai uitat că n-ai ştiut-o niciodată.. 🙂
Foarte frumoasa poezia!
fainnn,
Te iubesc tare mult iv,dar de ce ma faci sa deschid 10 porti pina sa ajung la tine?