politica iubirii

iubirea nu e a mea, nu e a ta.
poți spune nu, poți spune da
când în ochii mei te oglindești
ca ceva ce, poate, nu ești.

iubirea e patrimoniu universal,
ne aparține tuturor, în mod egal,
(spun asta conștient că, normal
pot fi acuzat de comunism sentimental)

pe de altă parte, iubirea,
(o spun cu toată nepărtinirea)
e un fenomen profund democratic
ce ține de manifestarea eului, practic

cum împăcăm, deci, cele două noțiuni?
în niciun fel, trebuie că suntem nebuni
să le punem vreodată în vorbe sau pe hârtie.
doar, poate, într-un nefericit titlu de poezie.

Comentarii

când faci aici amestecul ăsta letal
îmi pari cumva ceacâr sentimental

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *