lasă-mă mai gândesc

n-am chef să mă îndrăgostesc de tine,
de obicei chestia asta nu-mi face bine
am mai încercat-o de câteva ori,
știu cum e – la început mă ia cu fiori
apoi ne dăm tricourile jos,
să ne pipăim inimile, oau, ce frumos.
ne pipăim cu patimă, pe cord deschis,
până în dimineața când ne trezim din vis
tu ai plecat, ești demult la birou
ultima noastră ceartă umple camera, cu ecou
inima mea zace într-un pahar cu bere, ca în formol
autopsiat, mă ridic c-un cuvânt înfipt în cap – colesterol
îmi pun câteva lacrimi false în ochii de fost îndrăgostit
deschid mersul trenurilor și mă pun pe citit.
așa că înțelegi de ce n-am chef să mă îndrăgostesc.
în fine. lasă-mi numărul, mă mai gândesc.

Comentarii

Nu am chef sa ma indragostesc. Alte cuvinte, alt iubite. Nu am chef sa adun sosete aruncate si reprosuri pisaloage. De fapt, sa recunosc…nu vreau sa ma indragostesc. Sa ma pierd pt a nu stiu cata oara intr un fairy tale, iar la sfarsit sa raman o camera goala. Sa ma izbesc de peretii goi ai cordului meu, pentru a ma regasi. O resuscitare. Oare miocardul meu cate iubiri mai suporta? Cata durere poate umple un atriu si cata fericire curge printr o vena? Iar peste toate, regele, neuronul maestru imi spune ca ar vrea sa dea un numar, gasind ca viata e un infinit de posibilitati.

Cu trenul vietii calatoram peste tot si am dat peste o inima „mare”. Cu-n suflu sistolic pe scara mergeam spre o alta, necunoscuta gara. Am coborat cu bagajul caci mi-a placut peisajul si n-am mai rabdat sa mai plec.Traind in tumult, bataile au incetinit ca ritmul rotilor din trenul cu care am venit. Se -ndeparta rapid si se auzea tot mai sec, ranind sentimentul iubirii curate. Si astazi iubesc fara a cere in schimb…bagaj, tinerete, bataile inimii de care numai el are parte. 🙂

Cu trenul vietii calatoream peste tot si am dat peste o inima „mare”. Cu-n suflu sistolic pe scara mergeam spre o alta, necunoscuta gara. Am coborat cu bagajul caci mi-a placut peisajul si n-am mai rabdat sa mai plec.Traind in tumult, bataile au incetinit ca ritmul rotilor din trenul cu care am venit. Se -ndeparta rapid si se auzea tot mai sec, ranind sentimentul iubirii curate. Si astazi iubesc fara a cere in schimb…bagaj, tinerete, bataile inimii de care numai el are parte. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *