doamna

am cunoscut-o personal pe doamna asta
care se dezgolește dansând agățată de tei
cu dezinvoltura unei dansatoare la bară.
i-am auzit pașii ușori de frunze lovind pământul
toc toc toc toc, așa că am ieșit pe stradă –
defila nonșalantă pe trotuarul de lângă curtea bisericii,
îmbrăcată în ruginiul care o prinde atât de bine
și-o fustă din ce în ce mai scurtă pe măsură ce treceau
zilele. m-am apropiat – mirosea a ploaie.
ea s-a oprit, cu o mână a alungat rândunelele în țările calde,
în timp ce pe cealaltă și-a trecut-o prin părul copacilor.
avea în privire atât de mult cald
că gutuile refuzau să cadă din pom
și atât de mult rece că porumbeii se fereau din calea ei,
căutându-și un adăpost.
ne-am privit unul pe altul și am tăcut
un anotimp întreg.

Comentarii

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *