sînt melcul care-aleargă
atins de un blestem
visând să-și depășească
condiția de melc
sînt frunza ce nu cade
toamnă, nu-i faci de hac!
în loja crengii, comodă dânsa șade
dorind să vada iarna din copac
oh, da. sînt firul de nisip,
materie primordială a visării,
ce s-a lipit de suflet, pe sub slip,
odată cu acea secundă de pe malul mării
5 comentarii
Cel mai bine ar fi sa-si continuie singur drumul acest melc incet, firul de praf l-ar face sa stranute intr-atat incat ar indeparta funza cazuta, nu ar mai avea cum sa o depisteze nici macar in vis, un vis apropiat de realitate.
Melci sau fire de nisip suntem cu totii, numai ca nu toti alargam visand sa ne depasim conditia, in ciuda furtunii, vantului sau toamnei…
sa nu uiti niciodata…
sa-i dai melcului ideea
ca menirea lui este sa zboare!
prinde-l de coarne cu amandoua mainile
infasca-l afara din cochilie
strange-l la piept cu putere
roteste-l de trei ori in jurul capului
si apoi arunca-l in zare…
ai sa vezi,
se va intoarce la tine pasare.
sa-i dai frunzei ideea
ca e facuta pentru a ramane pe ram!
cuprinde-i obrajii in podul palmei
inlatura draperia oarba
ce-n nelinisti imbraca oglinda pe care scrie
„fricile nu se inving alimentandu-le!”
las-o sa traga adanc aer in piept
si apoi indeamn-o sa priveasca prin noul geam…
ai sa vezi,
se va intoarce la tine verde.
sa-i dai firului de nisip ideea
ca s-a nascut pentru a cladi castele de visare!
scutura-i panzele de praful inecacios al ranchiunii
picteaza-i intelegerii neintelese un zambet pe punct
respecta-i secundei dreptul de a fi secunda, apoi
toarna pe toata lungimea plamanilor lui de fir
un dor vechi, ce arde mocnit
si lasa-l sa curga in cascade albastre…
ai sa vezi,
se va intoarce la tine frumos cum era odata.
sa nu uiti…
numai bine! 🙂
Doar omului i-a venit ideia zborului
Si a fugit repede sa-si faca aripi.
Ic si le-a facut din ceara,
Unii mai cu picioarele pe pamant
Au ales un material mai solid si elastic,
Pentru a putea plana in zbor,
Dar si asa,
Fara a baga de seama,
Se prabuseau intr-o secunda.
Doar unii mai intelepti
Si-au facut aripi din vise,
Pentru a ptea zbura sus, tot mai sus
Pana la stele,
De cate ori inchideau ochii si priveau spre inima.
Superb!
