costumul meu de astronaut

port pe mine în fiecare zi
acest uriaș costum de astronaut.
casca e un pic mai mare decât capul
ca să am loc pentru toate gândurile;
un sistem special care face respirabil aerul
acestei planete pe care zilnic mor
o sută patruzeci și șase de mii trei sute cinci zeci și șapte
de oameni;
merg destul de încet îmbrăcat în el – îmi poate lua
ani de zile să ajung de la începutul la sfîrșitul unei idei;
deși e cât poate fi de comod un costum de astronaut,
sînt mișcări pe care le fac puțin sau deloc. de pilda,
mă înclin foarte greu – trebuie sa văd ceva
cu adevărat excepțional ca să reușesc o plecăciune;
nu are protecție împotriva meteoriților – de aceea,
tind să sufar când cineva de pe o altă planetă
aruncă în mine cu o piatră;
comunicarea cu exteriorul se face prin semne (e un costum mai vechi)
și da, e puțin greoaie. nu toată lumea înțelege
semnele mele de iubire;
într-o zi, când o să mă mai obișnuiesc cu pământul,
visez să i-l fac cadou fiică-mii.
dacă nu l-o vrea, îl pun pe okazii.

Comentarii

Daca poti da-l deja prin troc,
Pe unul clown sau de gentleman !
Poate iti aduce mai mult noroc 🙂

Si de pe ce planeta vii? Si cum e viata pe planeta ta?
Si crezi ça s-ar putea adauga acestui hublou de conversatie de pe submarinil tau un buton de adaptare si corectare a mesajelor, dupa ce au fost publicate?
Si n-ar fi mai apropriat un costum de scafandru decit unul de astronaut?

gonflabil e şi descusut
costumul
semnul e trist …
prea des făcut
aproape cu duiumul

draga Iv,
cand te-am intalnit pentru prima data
eram o adolescenta de varsta a doua
lungana, visatoare si un pic pistruiata
aveam in mana un cos bleu cu buline
in care adunam stele, si in picioare conduri vrajiti,
de printesa, ce ma purtau in zbor printre ele.
nu o sa uit niciodata
cat de mirata am fost cand te-am zarit
aterizand de niciunde in universul meu incalcit.
„cu siguranta e un extraterestru”, mi-au spus
toate obiceiurile pe care le aveai
de a intoarce secunda dupa secunda
lucrurile cu josul in sus; in plus
a mai fost si felul in care te-ai raspandit, intr-o clipa
si fara sa ma intrebi daca sunt de acord,
peste visele mele, punand stapanire pe lumea intreaga
ce se nascuse in cosuletul cu stele…

astazi sunt la fel de lungana, la fel de visatoare
la fel de pistruiata si tot la fel de mirata
de cat de frumos inca iti vine
costumul acela de extraterestru
pe care il purtai la intalnirile cu mine.

p.s. si nu doar la cele cu mine,
ci mai ales la intalnirile acelea senzationale
din care a rezultat
acest univers de poveste, absolut minunat!
…sper sa nu uiti, si sa revii cat mai curand
cu siguranta, toti cititorii tai iti duc dorul
chiar daca cei mai multi iti spun doar in gand.
o seara frumoasa 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *