imaginează-ți că în fiecare dimineață
pleci de acasă cu o scară la subraț.
poți face ce vrei cu ea –
s-o pui sub geamul cuiva
ca să-i intri in suflet
s-o folosești ca să urci cu privirea
până în vârful copacilor sau chiar până la cer.
poți să n-o folosești și să mergi cu ea la subraț
toată ziua sau poți să cobori pe ea până undeva
în adâncul tău.
ți-am zis, faci ce vrei cu ea
dar nu uita, diminețile, când pleci de acasă
nu pleci cu mâna goală. ai o scară cu tine.
scara
Comentarii
de ajuns la nas ori la povaţă
‘ i scara asta de luat dimineaţă
scări ce suie pân ‘ la nori cu îngeri
scări cu trepte ce te fac să sângeri
Mi-a placut foarte mult „scara”. Atat de mult incat i-am trimis-o mamei, sefei mele si altor cativa oameni dragi care stiu ca pleaca dimineata, in graba, cu mana goala. Unora le-am si tradus versurile fiindca altfel nu ar intelege. Din intamplare sau nu, le-am facut sa rimeze. Mai jos, scara ta, versiunea cu treptele vopsite si putin indoite.
Imagine this: every morning, while on your way,
You carry a ladder under your arm.
Free to use as you see fit
No strain, no harm.
Put it under someone’s balcony perhaps; where it’s well lit.
Climb up into their hearts. Find a chair.
Eventually sit.
Or use it to lift up your stare
To the edge of the trees, their leaves, the skies –
You may wish not to use it at all, perhaps.
That could also be wise.
Or may wish to climb down
Down into your own depths.
I told you – you may do as you please.
But don’t forget: your mornings, as you leave –
Never leave with an empty hand. Always carry a ladder.
Never use your knees.
[…] http://ivcelnaiv.ro/2014/03/scara/ Share this:TwitterFacebookLike this:Like Loading… This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink. […]
[…] trezit aseară, pe la vreo 11, cu un mesaj drăguț pe Facebook. O poezie Ivcelnaiv, genială de altfel, și care oarecum mi-era adresată spre a mă regăsi. Mesajul se-ncheia sincer […]