am în interiorul creierului meu o rotiță
care s-a uzat. de fapt e o subrotiță
din angrenajul uitării. cea care face că
uitarea să nu poată fi reflexivă.
pe scurt am început să uit să uit.
în mod normal, prin intermediul angrenajului uitării
mintea aruncă tot ce e nefolositor
la marele coș de gunoi al subconștientului.
ei, la mine s-a ciobit subrotița aia sau i-o fi sărit axul
că am ajuns să nu mai pot arunca la coș
ce e de aruncat la coș. Am ajuns să țin minte
numărul de la mașina unuia pe care l-am depășit
când veneam vara trecută de la mare. desenul tartrului
pe dinții unui necunoscut. elasticul chilotului
unui instalator care lucra sub o chiuvetă.
noroc că reziduurile astea informaționale nu miros
că aș fi deja intoxicat cerebral.
nu știu ce să fac. momentan, le-am cerut gândurilor
din creierul meu să lase puțin treaba pe care o au ele
și să facă puțin voluntariat la curățenie.
sper să nu le apuce excesul de zel și să-mi arunce
din cap toate alea la care țin eu –
mirosul fiică-mii, atingerile iubită-mii…
atenție! creier în lucru!
Comentarii
daca vrei sa faci curatenie in creierul din dotare
ar fi bine sa te duci si tu mai devreme la culcare
amintirile atunci se sedimenteaza
incat sa ramana doar cele care conteaza.