în fața fiecărei drame ne facem arici
ca să ne protejăm interioarele
și ne rostogolim
ne rostogolim
ne rostogolim la vale prin viață
până când ajungem jos un bulgăre de frunze.
ne scoatem boticul, amușinăm un pic –
miroase a toamnă.
ne scuturăm apoi și mergem mai departe
cu țepii pregătiți de o nouă dramă,
de o nouă toamnă.